People pleasing: când grija pentru ceilalți te consumă pe tine
Te-ai surprins vreodată spunând „da”, deși în interior simțeai clar că vrei să spui „nu”?
Poate ai acceptat lucruri care te-au obosit, ai pus nevoile altora înaintea ta sau ai evitat să îți exprimi opinia de teamă să nu superi pe cineva.
Nu pentru că nu ai știut ce vrei, ci pentru că ți-a fost mai ușor să păstrezi liniștea decât să riști un conflict.
Pentru mulți oameni, acest tip de comportament devine, în timp, un mod de funcționare. Relațiile sunt menținute, apar mai puține tensiuni la suprafață, dar în interior începe să se acumuleze o formă de oboseală greu de explicat. Propriile nevoi sunt puse pe pauză, iar vocea interioară devine din ce în ce mai slabă.
Acest fenomen este cunoscut sub numele de people pleasing.
Ce este, de fapt, people pleasing-ul?
People pleasing-ul nu înseamnă pur și simplu că ești o persoană bună sau empatică. Diferența apare în momentul în care grija pentru ceilalți vine constant cu un cost personal.
Este acea tendință de a te adapta, de a anticipa nevoile altora și de a încerca să le îndeplinești, chiar și atunci când asta înseamnă să te ignori pe tine. În timp, această adaptare devine automată. Nu mai este o alegere conștientă, ci un reflex.
Ajungi să te întrebi mai des ce vor ceilalți de la tine decât ce îți dorești tu cu adevărat.
People pleasing-ul: De unde apare această tendință?
De cele mai multe ori, people pleasing-ul are rădăcini mai adânci decât pare la prima vedere. Nu este doar un comportament învățat recent, ci un mod de a te proteja emoțional.
Pentru unii oameni, acceptarea și afecțiunea au fost legate, încă din copilărie, de comportamentul lor. Au învățat că, pentru a fi apreciați sau iubiți, trebuie să fie „cuminți”, „buni”, „fără probleme”. În timp, această asociere se păstrează și la maturitate.
Alteori, în spatele acestui tipar se află teama de respingere sau de conflict.
Ideea de a dezamăgi pe cineva poate fi atât de inconfortabilă, încât pare mai ușor să renunți la tine decât să gestionezi acel disconfort.
Cum recunoști people pleasing-ul în comportamentele tale zilnice
De multe ori, people pleasing-ul nu este evident. Se ascunde în gesturi mici, repetate, care par normale. Îți dai seama că apare atunci când începi să spui „da” aproape automat, fără să te mai oprești să te întrebi dacă acel lucru este potrivit pentru tine.
Poate observi că te simți vinovat atunci când refuzi pe cineva sau că îți este greu să îți exprimi o opinie diferită. Poate simți că trebuie să fii atent constant la reacțiile celorlalți, ca și cum starea lor depinde, într-un fel, de tine.
În timp, apare și o senzație de dezechilibru. Dai mult, dar nu simți că primești la fel. Iar după anumite interacțiuni, în loc să te simți conectat, te simți epuizat.
Ce se întâmplă în timp când people pleasing-ul devine un mod de funcționare
Pe termen scurt, acest mod de a funcționa poate părea eficient. Relațiile sunt mai liniștite, conflictele sunt evitate, iar cei din jur pot avea o imagine pozitivă despre tine.
Pe termen lung, însă, lucrurile se schimbă. Apare oboseala emoțională, uneori chiar frustrarea, pentru că nevoile tale rămân neexprimate. Stima de sine poate avea de suferit, mai ales atunci când valoarea personală ajunge să depindă de cât de mult îi mulțumești pe ceilalți.
În unele momente, poate apărea și o întrebare dificilă: „Eu ce vreau, de fapt?”
Iar răspunsul nu mai vine la fel de ușor.
De ce people pleasing-ul este atât de greu de schimbat
Schimbarea acestui tipar nu este simplă pentru că nu este doar un obicei. Este un mecanism care, la un moment dat, a avut un rol de protecție.
A spune „nu” poate aduce cu sine teamă, vinovăție sau neliniște. Nu pentru că refuzul este greșit, ci pentru că este diferit de modul în care ai fost obișnuit să reacționezi.
De aceea, procesul de schimbare nu înseamnă să devii brusc o persoană complet diferită, ci să începi să îți faci loc, treptat, și tu în propria viață.
Cum începe ieșirea din people pleasing: conștientizare, limite și disconfort tolerat
Primul pas este, de multe ori, simpla conștientizare. Să observi momentele în care te pui pe tine pe locul doi fără să îți dai seama. Să îți dai voie să te întrebi ce ai avea nevoie, nu doar ce se așteaptă de la tine.
Apoi, apare partea mai dificilă: să tolerezi disconfortul. Să accepți că uneori oamenii pot fi surprinși sau pot reacționa diferit atunci când începi să îți exprimi limitele.
Schimbarea nu trebuie să fie radicală. Poate începe cu lucruri mici: o opinie spusă sincer, o limită exprimată calm sau un „nu” spus fără explicații suplimentare.
În timp, aceste momente construiesc ceva esențial: relația cu tine însuți.
Dincolo de people pleasing: relații în care nu mai trebuie să te pierzi pentru a fi acceptat
A avea grijă de ceilalți este o calitate valoroasă. Însă atunci când această grijă vine constant în detrimentul tău, ea încetează să mai fie un echilibru și devine un consum.
People pleasing-ul nu este despre prea multă bunătate. Este, de multe ori, despre frica de a nu pierde, de a nu dezamăgi sau de a nu fi suficient.
În momentul în care începi să te alegi și pe tine, chiar și în moduri mici, nu pierzi relațiile care contează cu adevărat. În schimb, începi să construiești unele mai autentice, în care nu trebuie să te micșorezi ca să fii acceptat.
Pentru că relațiile în care trebuie să te pierzi ca să fii iubit nu sunt relații în care te poți simți cu adevărat în siguranță.
Cristina Irimia este psiholog clinician autonom și psihoterapeut cognitiv-comportamental în supervizare, cu experiență de peste patru ani în analiza aplicată a comportamentului (ABA). În practica sa, îmbină abordarea științifică cu tehnici adaptate fiecărui client, lucrând atât cu copii cu tulburări de spectru autist și alte dificultăți de dezvoltare, cât și cu adulți aflați în proces de autocunoaștere și echilibrare emoțională.
Este pasionată de scris și de crearea de conținut psihologic accesibil, prin care aduce teme complexe mai aproape de viața de zi cu zi. Cristina crede că psihologia nu înseamnă doar terapie, ci și un mod de a privi lumea cu mai multă claritate, empatie și echilibru.
- American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.). Washington, DC.
- Brown, B. (2010). The Gifts of Imperfection. Center City, MN: Hazelden.
- Goleman, D. (2006). Inteligența emoțională. București: Curtea Veche Publishing.
- Linehan, M. M. (2015). DBT Skills Training Manual (2nd ed.). New York: Guilford Press.
- Rogers, C. R. (1961). On Becoming a Person. Boston: Houghton Mifflin.
